marți, 24 ianuarie 2012
marți, 17 ianuarie 2012
Ruga de la Faget
La ‘’Ruga de la Faget’,nenumarati ochi frumosi se priveau,in
dans cu iubire!
Cate visuri de indragostire,cate ganduri frumoase nu s-au
copt acolo,in curtea bisericii,in jurul idealului national,cultivat de societatea de
cultura ‘’Ciuturasii”condusa de poetul George Garda,ca si marii barbati
lugojeni din ‘’ galeria marilor disparuti ai banatului’’.
O faceau in jurul societatii de lectura ‘’Masa paganilor”din
Lugoj,in gradina Concordia la ‘’Ruga
de la Lugoj’’ din curtea bisericii romane.
Intreaga comuna noastra,Fagetul
intreg, spre seara,retraganduse spre casa la cina ,ca sa revina iarasi la
petrecere pana dimineata,si spuneau lui D-zeu :’’Doamne mai fa,si la anul
viitor ,ca sa mearga,vesel si rece,in curtea bisericii noastre,acest izvor
iubit.... “Ruga de la Faget”!
Cu bucurie asteptam,de Sf Maria Mare sa retraim,dupa datina
“Ruga de la Faget”!
Traian Iancu
Bucuresti,
10.Iulie,1991
Opera literara
* Dragostele mele, Editura pentru Literatură, București, 1969* Puntea soarelui, Cartea Românească, București, 1971
* Noi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972
* Să iubim ce-i de iubit, Cartea Românească, București, 1975
* Odă de 30 Decembrie: Antologie de versuri (în colaborare cu Alexandru Andrițoiu și Gheorghe Azap), Editura Facla, 1977
* Bucuriile noastre, Cartea Românească, București, 1978
* Doină, Editura Eminescu, București, 1981
* Iubire de oameni, Editura Militară, București, 1984* Grădina, Cartea Românească, București, 1986
Poetul care a crescut langa altar...
Poetul Traian Iancu a crescut langa altar,de mic copil a
fost invatat de parintele protopop Ion Munteanu,sa spuna in biserica ,de
Sf.Pasti…Apostolul(avea doar sase ani)....
Si trecand anii adolescentul la brat cu mama Ana…venea la
biserica si -el poetul-canta cate o priceasna ca:”Ochii inimii mele,Ridica-voi ochii mei la
ceruri,Iubi-te-te voi Doamne si altele legate de ziua liturgica.Dar nu numai la
Faget citea Apostolul si canta ci si la Bucuresti de Sf.Pasti in noaptea
Invierii in altar cu parintele Grigorescu si Nicolae Florei la biserica Boteanu
dar si cu parintele Mircea de la biserica Batistei sau parintele Mihai de la
biserica Amzei.
A tinut si predici la biserica Amzei,Batistei si
Boteanu mai ales de Sf.Marie Mare.A scris si poezii religioase unele fiind
incluse in volumele de poezii: Pasele la Faget,Craciunul la Faget,In
biserica,Sus rasare steaua,Colinde si altele pline de evlavie.
Ii placea sa discute cu fetele bisericesti cu parintele
Mitropolit Nicolae de la Timisoara,cu Parintele Plamadeala de la Sibiu,cu
Parintele Emilian de la Alba Iulia,cu Parintele Timotei al Aradului,cu
Parintele Vornicescu de la Craiova si mai ales cu Parintele Patriarh Teoctist.
Uneori de Craciun si de Pasti erau invitati de unii
Mitropoliti si sarbatoreau cantand Colinde si cantece vechi patriotice.
Intr-un an a fost invitat de Parintele episcope Emilian de
la Alba Iulia,de Craciun,si erau acolo multi scriitori care participau la o
sezatoare literara si invitati fiind de episcop,au cantat cu evlavie si cu
durere.In timpul acelor clipe sfinte,scriitorul Ion Lancranjan”badia cum I se
spunea’’ a plans si a cantat........acum toti l-au uitat pe’’ badia’’......
Au fost prelati care au avut curaj si dragoste de popor si tara.
Poetul Traian Iancu isi aducea aminte des de ‘’badia’’ si de
multi altii care au plecat la Domnul.Acum este si el cu ei.D-zeu sa-I aseze in
ceata ingerilor si sa le dea lumina cea vesnica!
Poetul Traian Iancu ‘’tata Iancu’’a trait si a trecut la
Domnul ca un bun crestin,iar in palmele lui pline de suferinta se vedeau clar
urmele cuielor Domnului nostrum Isus Christos.
Maria a lui Traian Iancu
Faget,12.Sept.2011
Şezătoare literară la Lugoj (aprox. 1942)
de la stânga, mijloc: Dorel Drăguescu, Stela Simonetti, două necunoscute, Ion Potopin, dna Bugarin, Petru Sfetca
jos: Traian Iancu, Grigore Bugarin, Mircea Şerbănescu, Marius Munteanu
Festivalul Naţional de poezie „Traian Iancu” de la Făget,Timis (29 Mai 2010)
Sâmbătă, 29 mai 2010, în localitatea Făget din Arhiepiscopia Timişoarei a
fost omagiat poetul Traian Iancu (1923-1997), personalitate de seamă a
acestei localităţi, care a activat o mare parte din viaţa sa la
Bucureşti, fiind şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România,
informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. La
acest eveniment, organizat de Asociaţia Cultural-Artistică "Făgeţeana",
condusă de domnul director Ioan Olteanu, cu binecuvântarea
Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului a
participat şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe
Române din Ungaria, însoţit de către domnul Tiberiu Iuhas, Directorul
Oficiului Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi membru în
Consiliul Eparhial de la Gyula. Manifestarea a debutat cu un parastas săvârşit pentru odihna sufletului
poetului Traian Iancu, la mormântul acestuia din Făget, de către
Preasfinţitul Siluan şi un sobor de preoţi, din care a făcut parte şi
părintele Bujor Păcurar, protopopul Făgetului. La casa memorială a
poetului din Făget a urmat apoi cea de-a 7-a ediţie a Festivalului
Naţional de Poezie "Traian Iancu", la care au participat mai mulţi
invitaţi, laureatul din acest an al festivalului fiind poetul şi
scriitorul Lucian Alexiu din Timişoara.
Colind cu luna
(Traian Iancu - Almanahul literar 19700
Vrut-am vrut aşa să fiu,
Nu lunatec, ci luniu,
Să umblu seara pe vale,
Să ştiu Luna când răsare
Şi noaptea cât e de mare.
Tot cu dorul am umblat
Multă vreme pe-noptat,
Doar de Lună ascultat,
Cumpănind luminile,
Prin toate grădinile.
Şi-ntr-o zi, pe Lună nouă,
Băgai coasa-n grâu şi-n rouă.
Ce să vezi şi să nu crezi?!
Merse vestea prin livezi
La ureche de scaieţi!
Luna, ea-mi aduse-aminte
Că scaieţii-logofeţi
Otrăveau la frumuseţi
Pe ogoare dace, sfinte,
Jucând samba pe morminte...
S-ascundea Luna prin nor,
Pală, de ruşinea lor,
Fugea Luna prin pădure,
Să-mprumute o săcure
Pentru vremurile sure.
Vino, Lună, du-te, ceaţă,
Ca să nu-i mai văd la faţă,
Şi-am plecat cu Luna-n sat,
Anul Nou l-am colindat:
Timpul fie lăudat!
Căci din Viaţă-şi luă făptura,
De la Lună, căutătura,
Luminoasa-i omenie,
Din luceferi vitejie,
Scăpă ţara de urgie.
Un Crăciun de-un sfert de veac
Vreme-naltă, vreme bună,
A urcat pe om în Lună,
I-a dat aripi, liberându-l,
Să ducă-n Lună colindul.
Străjile lui Briareu
S-au trezit în cântul meu:
Lună, Lună-nouă,
Taie pâinea-n două
Şi ne dă şi nouă,
Jumătate mie,
Jumătate ţie,
Lună, Lună-nouă,
Să legăm frăţie.
Vine vestea de departe,
C-o să colindăm şi-n Marte,
Semn că Luna nu-i departe,
Nu mai e deloc departe.
Nu lunatec, ci luniu,
Să umblu seara pe vale,
Să ştiu Luna când răsare
Şi noaptea cât e de mare.
Tot cu dorul am umblat
Multă vreme pe-noptat,
Doar de Lună ascultat,
Cumpănind luminile,
Prin toate grădinile.
Şi-ntr-o zi, pe Lună nouă,
Băgai coasa-n grâu şi-n rouă.
Ce să vezi şi să nu crezi?!
Merse vestea prin livezi
La ureche de scaieţi!
Luna, ea-mi aduse-aminte
Că scaieţii-logofeţi
Otrăveau la frumuseţi
Pe ogoare dace, sfinte,
Jucând samba pe morminte...
S-ascundea Luna prin nor,
Pală, de ruşinea lor,
Fugea Luna prin pădure,
Să-mprumute o săcure
Pentru vremurile sure.
Vino, Lună, du-te, ceaţă,
Ca să nu-i mai văd la faţă,
Şi-am plecat cu Luna-n sat,
Anul Nou l-am colindat:
Timpul fie lăudat!
Căci din Viaţă-şi luă făptura,
De la Lună, căutătura,
Luminoasa-i omenie,
Din luceferi vitejie,
Scăpă ţara de urgie.
Un Crăciun de-un sfert de veac
Vreme-naltă, vreme bună,
A urcat pe om în Lună,
I-a dat aripi, liberându-l,
Să ducă-n Lună colindul.
Străjile lui Briareu
S-au trezit în cântul meu:
Lună, Lună-nouă,
Taie pâinea-n două
Şi ne dă şi nouă,
Jumătate mie,
Jumătate ţie,
Lună, Lună-nouă,
Să legăm frăţie.
Vine vestea de departe,
C-o să colindăm şi-n Marte,
Semn că Luna nu-i departe,
Nu mai e deloc departe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)